Sistemul de învățământ a suferit modificări importante în ultimii ani. De la calificative, la schimbarea programei, a fișelor de lectură, a listei de cărți obligatorii, a împărțirii anului școlar.

Dar v-ați întrebat vreodată ce se întâmpla pe vremuri la școală? Ce rol aveau dascălii? Cum îi îndrumau pe elevi?

Am pornit acest demers de documentare, după ce am stat de vorbă cu mulți copii confuzi care nu își descoperă talentele, adolescenți care nu știu ce meserie să aleagă, adulți care au tot schimbat facultăți în căutarea unui drum care să îi facă fericiți. Ce au ei în comun?…lipsa unui mentor.

Așadar, ce se întâmpla în anul 1939? Am găsit o programă pe 3 ani de studii care includea:

Educația sanitară (igiena și medicina populară, valoarea nutritivă a alimentelor, alimentația, organele și funcțiile de respirație, sistemul osos, muscular și neros, funcțiile de procreație, despre muncă și oboseală, somnul, surmenajul, alcoolismul, tabagismul, bolile contagioase, măsuri preventive, farmacia casei.

Educația fizică (ținuta și atitudinile, ordinea și curățenia: punctualitatea, apa, aerul și soarele ca factori pentru păstrarea sănătății, repaus și mișcare, viciile și combaterea lor, munca țăranului în comparație cu a muncitorului de fabrică, a meseriașului și a intelectualului, jocuri sportive, dansuri naționale.)

Educația cetățenească și moral religioasă (cunoștințe cetățenești, constituția, legile naturii, sancțiuni, geografia statului național, istoria națională și socială, religie, știința satului și a gospodăriei țărănești, legăturile care stau la baza familiei țărănești: religioase, biologice, economice și juridice, construcții rurale.

Cultura și Arta populară (artă religioasă, împodobirea casei, port și îmbrăcăminte, limba română și literatura populară, scrisori de afaceri, lectură, cunoștințe despre viața sufletească și spirituală, cunoștințe despre societatea omenească.

Acestea sunt doar câteva dintre materiile predate la școală. După cum puteți vedea, o mare parte din noțiunile discutate la clasă sunt strâns legate de relația dintre minte și corp, spirit și suflet. Exista un pasaj din programă care vorbește despre „fapte mintale, emoții, sentimente, voință. Deosebirea faptelor sufletești de cele corporale. Unitatea vieții sufletești. Cunoașterea lucrurilor prin simțuri. Intuiția. Gândirea și formele ei. Cum lucrează mintea omului pentru a găsi adevărul: idei, noțiuni, judecăți, raționamente. Puterea voinței și bolile ei. Jocul copiilor – importanța lui educativă.”

Dascălul era mentor, terapeut, ghid, deschizător de drumuri – cel puțin prin prisma programei pe care trebuia să o urmeze.

Mergem și mai departe – vă prezentăm cum era structurată fișa unui elev din anul 1939.

Fișa include: indicații despre mediul social și starea fizică, examenul antropometric, examen medical, preorientare și îndrumare profesională, profil psihologic, situația școlară.

Notele la materiile obligatorii constituie 25 % din totalul analizei care se facea oricărui elev pentru a stabili ce profesie i se potrivește cel mai bine. Profesorul îi evalua talentele, există chiar o secțiune unde e scris Ce profesiune dorește elevul, Dorința părinților, Îndrumarea educatorului.

La profilul psihologic, elevii erau evaluați după intelect – inteligență, atenție, memorie, imaginație, temperament – felul de a reacționa, sensibilitate, sârguință, puterea de muncă, voioșie, personalitate și caracter – neinfluențabil, sociabil, camaraderie, onestitate, bunătate, simțul dreptății, spirit de conducător sau de subordonat, normal sau anormal sufletește.

Relația cu școala era pe atunci însăși relația cu viața. Meseria aleasă era o continuare a pasiunilor, talentelor, profilului psihologic – cu ajutorul educatorului elevul reușea să facă alegerile potrivite.

În prezent, ne confruntăm cu o stare generală de confuzie în care uităm talentele, facem compromisuri cu meserii pentru care nu suntem potriviți cu scuza că trebuie să ne plătim cumva facturile. Ne întrebăm – dacă am merge acum în școli cu această fișă și i-am ruga pe învățători și profesori să o completeze pentru elevii lor – câți ar reuși? Cât de implicați mai sunt astăzi educatorii în viața copiilor?

Structura sistemului de învățământ pe care am descoperit-o în urmă cu 80 de ani pare să ofere îndrumare, ceea ce e greu de găsit în 2018. Ce învăța elevul atunci? Să caute, să respecte, să lupte pentru ceea ce vrea, pentru ceea ce iubește.

Sunt multe lucruri de dezbătut și nu ne propunem să tragem o concluzie, ci doar să vă punem puțin pe gânduri. Este evident că lucrurile s-au schimbat și un model de pe vremuri nu ar putea să aibă rezultate în sociatatea actuală. Dar dacă am lua aspectele pozitive și le-am face un upgrade? Nu am putea schimba în bine ceea ce se întâmplă în educație?