Menu
alexandrina-halic-by-simion-buia

Despre cititul în familie: Alexandrina Halic

Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Alexandrina Halic a absolvit actoria în 1963 și are în spate peste 50 de ani de actorie la Teatrul Ion Creangă din București. Crede că lectura i-a dirijat viața și i-a format personalitatea:  Cititul mi-a îmbogățit imaginația; un actor fără imaginație, fără creativitate, nu e un actor deplin.

Ea ne-a povestit:

E departe copilăria mea, dar tocmai pentru că e atât de departe amintirile legate de lectură au fost foarte importante.

Lectura mi-a dirijat viața, ce am început atunci am continuat mai târziu. Eu inițial voiam să devin profesoară de limba română,  și uite că am ajuns să fac teatru. Cred că am început să citesc o carte pe la opt – nouă ani când deja aveam obișnuința literelor așezate în cuvinte.

Prima poveste de care îmi aduc aminte se chema nostim –  „Moața, Creața și Grasul la bal”. Era vorba despre trei păpuși și aventurile lor. Știu că avea și niște ilustrații, mai stângace la vremea aceea, vorbim de anii ’50, dar care mi-au rămas și acum în minte: un fotoliu în care un bunic spunea povestea și într-o mânecă largă a halatului o fetiță ascunsă acolo cu un căpșor scos așa atent, asculta povestea.

Nu îmi amintesc de povești citite mie înainte de experiența asta cu lectura proprie, dar știu că s-a lipit de mine cartea de povești grozav. Am avut perioade în care mă prefăceam bolnavă pentru că mai aveam de citit, de terminat o carte acasă, până s-au prins cei mari că nu ar fi cazul să lipsesc de la școală pentru asta și că există timp și pentru lectură.

Pe la zece ani aveam deja abonament, legitimație la bibliotecă, pe la 11 – 12 ani terminasem de citit Jules Verne și știu că am învățat atunci atâtea lucruri interesante pe care azi copiii le au la îndemână, foarte la îndemână, am descoperit lumea, geografia, marea, corăbiile. Știam pe din afară amănunte legate de toate lucrurile astea pe care Jules Verne cu răbdare le-a pus în carte.

Mă întreb dacă acum copiii ar avea răbdare să le citească. Ar trebui cei mari să îi îndemne. Deosebirea dintre copiii de atunci, de pe vremea mea, și cei de astăzi e mare și nu e. A rămas aceeași curiozitate care trebuie satisfăcută. Pe vremea mea, setea de informație o luam din lectură, astăzi există nenumărate mijloace, dar mă întreb ce poate fi mai frumos, mai interesant sau mai de îmbogățit decât o lectură?

Pe net copiii află informația seacă, directă, pe când într-o carte există metaforă, comparație, descriere. Copiii pot completa cu mintea lor ceea ce e dincolo de cuvinte.

Într-un cuvânt, lectura a însemnat drumul meu în viață, începutul poveștii vieții mele.

Cât de important este ca cei mici să citească sau să audă povești?

E foarte important să citească, e greu să-i faci să citească astăzi când sunt atâtea tentații în jur, dar mă gândesc că există diverse posibilități.

Eu am întâlnit în școli copii care citesc pentru că sunt îndemnați de părinți sau de învățători, de profesori. Citesc și își descoperă această bucurie a lecturii. Acasă trebuie să existe o bibliotecă, trebuie să existe câteva cărți. Copilul crește după chipul și asemănarea părintelui până la urmă, nu i se impune lucrul ăsta în mod direct, dar dacă își vede părintele cu o carte în mână o să aibă curiozitatea să citească și el.

Cred că în primii ani de viață, cărțile cu ilustrații sunt interesante. Părintele povestește, descrie, explică ceea ce ilustrația încearcă să arate.  Copilul vede ilustrația, părintele citește ce e dedesubt și apoi completează. De multe ori sunt lucruri care trebuie explicate sau povestea trebuie completată, mi s-a întâmplat și mie ca bunică să fac lucrul ăsta pentru nepoți.

Copiii mei au citit mult când erau mici.  În copilărie, aveau lectura și câteodată cinematograful la îndemână. Și au rămas cu acest învăț al lecturii. Acum, la rândul lor, sunt părinți.

Povestiți-ne despre experiența din librărie.

Am o experiență interesantă. Am participat la lecturi colective în librării. Au venit părinți, bunici cu copii, într-un colț în care cărțile erau la îndemână: cărți prietenoase, colorate, cărți pe care și le-ar dori acasă, pe care simt nevoia să le răsfoiască.

În cadrul acestor lecturi – un actor citește pentru ei într-un chip, zic eu, atractiv, interesant, în așa fel încât să le capteze interesul.

Drumul unui părinte cu un copil de mână într-o librărie e foarte importantă. Poți să-i cumperi cartea, să i-o faci cadou sub pomul de Crăciun sau la o aniversare.

Pe vremea mea, nu erau așa multe cărți și nu erau frumos editate. Acum sunt accesibile tuturor și au ilustrații frumoase. Chiar dacă nu mai am copii de vârsta primei lecturi acasă, meseria pe care o am, actriță de teatru pentru copii, mă împinge să văd ce se mai citește, ce se mai editează și sunt bucuroasă să găsesc atâtea cărți frumoase.

Ce rol credeți că joacă poveștile din cărți în viața copiilor?

Generații întregi au crescut cu povești, asta înseamnă că povestea e necesară în viața copilului, în viața omulețului care o să devină.

Și oamenii mari au nevoie de asta, dar mai ales copilul. Există povești perene, perpetue care și-au demonstrat valabilitatea și calitatea în timp, în ani. Acestea nu trebuie să lipsească din lectura copiilor.

E bine ca părintele să citească împreună cu copilul, chiar dacă nu se consideră un expert în acest domeniu.

Care credeți că e legătura dintre lectură și actorie?

Pentru mine, lectura a însemnat drumul de mai târziu, devenirea mea ca actriță, în lectură am descoperit personajele pe care aș vrea să le joc mai târziu și din fericire s-a întâmplat să pot să le joc mai târziu. Cititul mi-a îmbogățit imaginația, un actor fără imaginație, fără creativitate, nu e un actor deplin.

Or numai printr-o lectură intensivă poți să dobândești această calitate, lumea se descoperă pentru noi în cuvinte, trebuie să o definim în noțiuni, în cuvinte. Dacă nu avem la îndemână cuvintele astea, cum putem să vorbim despre lume, despre ce ne înconjoară, despre sentimentele noastre, despre stările noastre ca actori? Și cuvintele le găsim în cărți, acolo le găsim așezate frumos, corect. Un limbaj sărac ne definește pe noi, ne arată pe noi ca oameni săraci pe dinăuntru.

Un limbaj bogat, cu multe cuvinte la îndemână, ne îmbogățește în fața celorlalți. E foarte important să citim.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.

Share this Post!

About the Author : ACV


0 Comment

Related post

  SUS