Suntem dornici să vă oferim cât mai multe resurse utile, idei și modele care să vă inspire pentru lectura în familie, alături de cei mici. Vrem să promovăm conceptul de parenting prin lectură și strângem în jurul nostru oameni cel puțin la fel de entuziasmați ca noi.

De aceea, am stat de vorbă cu mai multe personalități din diverse domenii, pentru care cititul a fost un element-cheie. Ioana Ginghină este o actriță de succes, soția lui Alexandru Papadopol și mama unei fetițe superbe pe nume Ruxandra.

Iată ce ne-a povestit:

Să zicem că eu fac parte dintr-o generație norocoasă: nu am avut atât de mult acces la televizor și atunci bucuria copilăriei mele de a intra într-o poveste era prin citit. Am început când eram foarte mică. Printre primele cărți pe care le-am citit singură era ediția lui Ion Creangă: „Capra cu trei iezi”,  „Punguța cu doi bani”, „Soacra cu trei nurori”. Cred că se aflau în biblioteca tuturor românilor din perioada aceea. Apoi, bineînțeles, am început să cresc și să citesc „Cireșarii”,„Aventurile lui Huckleberry Finn”, ”Tom Sawyer”, „La Medeleni” țin minte că toate acestea mi-au marcat într-un mod pozitiv copilăria. Când am ajuns la ultima carte din „Cireșarii”, îmi venea să plâng că s-a terminat.

Eu în continuare citesc foarte mult vara, mai ales în vacanță. Datorită meseriei de actriță mi-am păstrat această vacanță de vară când am pauză de stagiune.

Cum ne ajută lectura?

Pe mine mă ajută foarte mult lectura pentru că îmi place să descopăr lumi pe care nu le cunosc și nu știu dacă o sa am vreodată posibilitatea să le cunosc. Mă ajută și în meserie pentru că înțeleg psihologii noi, tipologii de personaje, de oameni, de trăiri. Cititul îmi face foarte bine la suflet și la inimă, iar pentru copii este tot așa: o descoperire a unor lumi frumoase. Din păcate, toate aceste alternative moderne ale distracției, oferite de televizor și de gadget-uri sunt foarte violente. Inclusiv poveștile clasice transpuse într-un film de desen animat sau film pentru copii –  încep de obicei cu partea foarte tristă. Normal că prin film vrei să emoționezi foarte mult, dar cartea te lasă pe tine să-ți faci filmul. Eu de asta sunt puțin supărată pe poveștile clasice ecranizate, pentru că sunt dominate de tristețe, pentru a impresiona mai mult.  Asta este problema atunci când se ecranizează o poveste: nu te lasă pe tine să îți imaginezi cum ți-ai dori-o.

Cum să facem lectura mai distractivă pentru copii, să le creem obiceiul de a citi de plăcere?

Sunt foarte mulți părinți care zic: „Eu ii zic copilului meu să citească”, poate chiar îi citește seara înainte de culcare. Cel mai important este ca cel mic să te vadă cu o carte în mână. Degeabă îi zici că trebuie să citească – dacă el nu te vede niciodată cu o carte în mână, nu o să citească pentru că noi suntem oglinda copiilor noștri. Eu personal nu pot să mă laud că citesc atât de mult cât citește Alexandru (n.r. – soțul ei). Alexandru citește foarte mult, tot timpul e cu o carte în mână, oriunde, îl vezi că e în vacanță, că e acasă, tot timpul citește. Atunci văd că și Ruxandra (n.r. – fiica) le citește povești păpușilor. Chiar mai devreme se îmbrăcase în prințesă, avea o carte în mână și le citea povești păpușilor. Am fost în Grecia la mare și citea și ea seara înainte de culcare cu noi, citea și pe plajă.

Cum ar putea părinții să-i motiveze pe copii să citească?

Cred în primul rând copiii trebuie să-i vadă și pe ei citind și nu doar stând la televizor. Ar trebui, pur și simplu, inventate niște jocuri. Bineînțeles că trebuie început cu povești scurte, după care ne putem imagina continuarea, sau putem să ne jucăm pe roluri. Copiii sunt foarte dornici să se joace cu părinții, eu văd asta pe propria piele și părinții nu au timp să se joace cât ar vrea copiii. Cred că dacă părintele ar fi mai deschis spre joacă, copilul ar deveni mai interesat de poveste. E simplu: azi începi cu cinci minute, mâine sau peste o săptămână cu zece minute sau 20, pe urmă ușor-ușor se poate educa un copil să citească și să îi placă. Dar cred că îți trebuie timp. Eu am o vorbă care poate nu sună bine, dar mi se pare că e foarte adevărată: în momentul în care faci un copil, ai un job, iar în momentul în care ai un job, acest job de mamă, trebuie tratat la fel ca jobul tău, serviciul tău. Dacă un program normal e de opt ore, trebuie să îi aloci și copilului același timp.  Adică nu-i corect să vii de la job acasă și să ai pretenția să te înțeleagă, să te accepte, să îți accepte nervii, să accepte că nu ai timp.  Trebuie să înțelegi că ai doi șefi: cel de la serviciu și copilul. Trebuie să fii la fel de corectă, aplicată și dedicată la ambele joburi.

Cât de atrași sunt copiii de lectură?

Copiilor le lipsesc emoțiile. Eu lucrez cu ei și pe partea de teatru și sunt foarte tristă să văd că nu mai au emoții. Adică eu pentru a descoperi cu ei emoțiile, pentru a le putea interpreta, îi pun să spună o poveste tristă și o poveste veselă. De cele mai multe ori,  nu au povești vesele.

Ce putem face pentru a le dezvolta creativitatea?

Eu susțin toate cluburile creative, indiferent că e teatru sau pictură. Și asta le spun și părinților copiilor cu care lucrez: tot ce înseamnă creativitate înseamnă dezvoltarea psihicului, dezvoltarea sufletului, dezvoltarea copilului într-un adult. Cred că trebuie mers cu copilul foarte mult pe partea creativă pentru că îi dezvoltă mintea și viziunea, indiferent că poate nu o să se facă actor sau pictor sau scriitor de povești. Trebuie duși la cluburile creative și duși la teatru, la tot soiul de cursuri de dezvoltare personală. Chiar și eu încerc să mă dezvolt personal ducându-mă la tot felul de cursuri și seminare. Lumea se gândește atunci când aude „dezvoltare personală” la teatru sau la ceva legat de comunicare, dar nu e adevărat, poți să te apuci de grădinărit, dacă nu ai făcut până atunci grădinărit, și te-ai dezvoltat personal pe partea asta. Lumea trebuie să fie mult mai deschisă în a ieși din casă și a face tot soiul de lucruri frumoase.

Citește și alte interviuri cu sfaturi primite de la persoane publice din România despre lectura în familie -> aici.