În cadrul evenimentelor pe care le-am organizat au venit către noi părinți dornici să afle despre cum pot apropia lectura de un copil cu dislexie sau deficiențe de atenție ori de învățare. Am stat de vorbă cu partenerii noștri de la Scorseze Medical Group și medicii ne-au povestit mai multe despre acest subiect:

   „Deficitul de învățare poate avea o multitudine de cauze: biologice, fiziologice, psihologice, ambientale etc., iar printre cele mai cunoscute forme se numără: deficiența de atenție, tulburări de auz, de văz sau absența deprinderilor de a citi. Unele au cauze genetice, precum dislexia, care se manifestă prin imposibilitatea de a citi, disgrafia, prin imposibilitatea de a scrie, discalculia, prin dificultatea de a calcula, dificultăți în a pronunța cuvintele, ori citirea și pronunțarea cu dificultate, tulburări de atenție sau ADHD.

   Semnele unor astfel de deficiențe sunt variate, fie copilul începe să vorbească mai târziu decât alții, are probleme de atenție, învață cu greutate alfabetul, să numere sau să diferențieze culorile, are dificultăți de pronunțarea unor cuvinte, nu este interesat de cărți, confundă cuvintele, citește și memorează cu greutate etc. Aceste semne apar încă din primele săptămâni ale clasei pregătitoare, iar părinții sunt îndemnați să fie atenți la micile detalii din comportamenul celui mic pentru a putea observa semnele enumerate mai sus și a acționa din timp.

   După identificare, pașii următori ar trebui să fie întâlnirea cu un medic pediatru, care să sesizeze natura dificultăților, fiziologică sau patologică, apoi cu un consilier școlar/psiholog pentru a investiga dacă problemele sunt de natură afectivă și, în final, după  ce a fost înțeleasă  natura problemei, se apelează la un logoped.

   Într-adevăr, deseori, acești copii nu pot ține pasul cu restul clasei, nu se pot concentra pe perioade lungi de timp, nu pot răspunde la întrebări în timpul alocat rezolvării lor, au nevoie de pauze de 20-30 de minute, nu suportă să fie distrași de alte activități: tableta, mobil, calculator, televizor, radio. Dar este important pentru ei să citească. Pe lângă faptul că lectura dezvoltă vocabularul și cultura generală, empatia și curiozitate, induce o stare de relaxare și de bună dispoziție, aceasta antrenează memoria și conexiunile sunt mai rapide, iar capacitatea de a opera cu noțiuni abstracte crește și ea.

   Părinții îi pot ajuta prin cultivarea acestor deprinderi de a citi din mica copilărie și prin puterea exemplului personal.  Ei îl pot incuraja, pentru a-i crește stima de sine și recompense prin laude, ori de câte ori reușește să își atingă obiectivele de învățare și lectura stabilite. Dacă în loc să petreacă ore în șir la televizor, aceștia vor dedica mai mult timp lecturării de povești în primii ani de viață ai copilului, cultivarea interesului și formarea deprinderilor se va realiza treptat și va deveni un obicei. Pe măsură ce copilul va crește, se va stabili un spațiu comun și un program pentru parcurgerea diferitelor materiale. Copilul va primi mai des cu diversele ocazii cadou cărți, va fi plimbat prin librării, va fi lăsat să exploreze singur cărțile pentru a-și alege ceva adaptat nivelului său de dezvoltare și înțelegere. Părintele îl poate implica pe cel mic în soluționarea intrigii poveștilor citite, făcând atractiv conținutul cărților.  Aceste obiceiuri pot determina copilul să își manifeste curiozitatea, să își dorească să afle deznodământul fiecărei povestiri.”

   Sperăm că v-au fost de folos aceste informații și vă invităm să ne povestiți, din experiența proprie, cum îi sfătuiți pe părinții care se confruntă cu astfel de obstacole să le depășească împreună cu cel mic.

Autor: Sabrina Florescu

Partener: